Traducere de Octavian Cocoş
Văzut-am o bisericuţă
Din aur – oameni nu intrau,
Şi mulţi stăteau plângând pe afară,
Oftau, jeleau şi se-nchinau.
Era un şarpe-ntre coloane,
Ce voia uşa a dărâma,
Şi a împins-o pân' a scos-o
Din aurita-i balama.
Şi pe podea şi-a întins trupul,
Cu perle şi rubine-n jur,
Şi-n faţă ajungea cu capul
Pân' la altarul alb şi pur.
Apoi şi-a vomitat otrava
Pe vin, pe pâine, cu mult jind.
M-am făcut cocină atuncea,
Ca printre porci să mă întind.
vezi mai multe poezii de: William Blake
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.